Mai mult

Localitatea este situată, din punct de vedere geografic, în sectorul fluvio-maritim al deltei (partea de deltă situată la est de grindul Litcov-Jibrieni). Acest sector de deltă se caracterizează prin predominarea grindurilor maritime perpendiculare sau piezişe faţă de cele fluviatile, mult mai întinse şi formate din cordoane litorale vechi dispuse în evantai cu vârful spre sud. În sudul braţului Sf.Gheorghe, cordoanele maritime sunt grupate convergent spre SV cu punct de intersecţie la Periteaşca. De o parte şi de alta a braţului Sf. Gheorghe, asocierea de grinduri şi depresiuni alungite care o compun este atât de strânsă, încât ele formează împreună o deltă triunghiulară, mai veche decât cea a braţului Chilia, fapt ce influenţează navigaţia. În afara acestei delte curentul litoral începe împingerea aluviunilor dunărene şi a nisipurilor cochilifere spre sud-vest construind din ele perisipurile (cordoanele de nisip) care închid spre mare complexul lacustru Razim.

Reţeaua hidrografică este reprezentată de braţul Dunării de la care porneşte o reţea de canale şi gârle, ce alimentează lacurile şi bălţile existente, care comunică între ele formând un adevărat labirint acvatic.

Braţul Sf. Gheorghe, cel mai vechi braţ al Dunării, a avut un rol important în procesul de formare a Deltei Dunării, în lungul său, conform cercetărilor pedo-geologice, delta fiind considerată cea mai veche. Acest braţ s-a ridicat pe propriile sale aluviuni într-un liman adăpostit (actuala deltă fluviatilă), colmatat spre nord, iar ezitările sale s-au reflectat în gradul ridicat de meandrare şi prin desprinderi de braţe deviate spre sud şi chiar sud-vest, astăzi gârle, care au construit „delta” în cea mai mare parte mlăştinoasă şi acoperită cu plaur şi stuf, terminată cu o câmpie de acumulare litorală fluviatilă (cu o altitudine de 5-8 m peste nivelul mării). Teritoriul comunei, în zona limitrofă braţului Sf. Gheorghe, este străbătut de numeroase canale şi gârle, printre care: Tătaru, Sondei şi Ivancea în partea nordică, gârla Turcească, gârla de Mijloc, Crasnicol, Erenciuc şi Lejai, în partea sud-estică, precum şi alte gârle mai mici.

Din punct de vedere geologic, teritoriul localităţii se află situat pe aripa sudică a Depresiunii Predobrogene, care se continuă către sud-est pe platforma litorală şi care corespunde Deltei Dunării propriu–zise, aceasta fiind clădită pe un relief de câmpie înecat în apele Mării Negre, ultima dată după topirea celui mai întins gheţar Würm, în holocen. În urma efectuării unor prospecţiuni geologice, în perioada 1962-1970, s-a constat prezenţa mineralelor grele de tipul ilemenitului, rutilului, zirconiului şi magnetitei în nisipurile de pe litoralul Mării Negre, între Sulina şi Sf. Gheorghe, conferind acestora culoarea cafenie-închisă. Aceste minerale au o mare importanţă în industria metalurgică şi industria chimică. Zona cea mai bogată în aceste minerale este situată pe Grindul Sărăturile, aflat la nord de localitatea Sf. Gheorghe.

Datorită diversităţii elementelor morfo-hidrografice, a vecinătăţii mării, clima zonei în care este situată localitatea Sf.Gheorghe are caracter temperat continentală cu influenţe marine (climatul submediteranean şi climatul Mării Negre). În ceea ce priveşte temperatura aerului şi precipitaţiile se constată o moderaţie, zona fiind înconjurată de izoterme cu valoare termică de 11°C, temperatura medie a aerului oscilând între 1-2°C iarna şi 24°C vara. Iernile încep de obicei târziu şi sunt relativ călduroase. Primăvara vine mai târziu cu 2-3 săptămâni decât în interiorul ţării, în acest sezon înregistrându-se schimbări bruşte de temperatură, chiar până la -10°C, ceaţă, nebulozitate crescută, burniţă. Umiditatea relativă a aerului este în permanenţă foarte mare, datorită vecinătăţii mării, cât şi evaporării de pe suprafeţele acvatice din apropiere. Precipitaţiile sunt în general reduse până la o cantitate medie anuală de 400 mm pe an, ploile având caracter de aversă, iar în perioada caldă a anului caracter torenţial. Se înregistrează şi lungi perioade de secetă. Zăpada cade rar şi se aşterne în strat subţire, topindu-se repede. Sunt ierni când aceasta lipseşte cu desăvârşire. Un fenomen caracteristic îl constituie ceaţa venită dinspre mare care învăluie, mai ales iarna, suprafeţe mari.

Particularităţile cadrului natural caracteristic Deltei Dunării, macrozona în care este amplasată şi localitatea Sf. Gheorghe, climatul blând, precum şi celelalte condiţii de mediu au determinat dezvoltarea unei flore şi faune unice în Europa, care constituie atracţia turistică a zonei. Trebuie amintit faptul că pe teritoriul comunei se găsesc trei arii protejate de importanţă avifaunistică, recunoscute ca locuri de popas, hrănire şi cuibărit a peste 200 de specii de păsări acvatice: Sahalin-Zătoane (formată din insulele Sahalinul Mare şi Sahalinul Mic şi grindurile maritime Zătoane), lacurile Erenciuc şi Belciug.

Din punct de vedere al vegetaţiei, peisajul cuprins între grindul Caraorman, braţul Sulina şi braţul Sf.Gheorghe se prezintă ca o mare de stuf, având în mijloc câteva luciuri de apă relativ întinse, dar care se micşorează an de an datorită plaurului nou format (plaurul este o formaţiune vegetală ce constă din stufărişuri plutitoare, alcătuite din rizomi de stuf, acoperiţi de humus şi aluviuni, cu grosimea variabilă şi pe care creşte stuf de bună calitate). Vegetaţia de stufăriş este dominată de asociaţia Scirpo-Phragmitetum, formată din Phragmites australis, Typha angustifolia, Scirpus lacustris etc. Pe plaur stuful se asociază cu Calystegia sepium, Mentha aquatica, Solanum dulcamara, Stachys palustris, Symphytum sp., Dryopteris thelypteris. Vegetaţia acvatică plutitoare (Nymphaea alba, Nuphar luteul, nymphoides peltata, Hidrocharis morsus-ranae, Trapa natans, Lemna sp.) şi submersă (Valisneria spiralis, Myriophyllum sp., Ceratophyllum sp. etc.) este bine dezvoltată conferind peisajului lacustru o frumuseţe aparte, mai ales în perioadele de înflorire a nuferilor. Pe grindurile neinundate se întâlnesc specii de plante rezistente la condiţiile de ariditate din zonă.

Fauna locală este dominată de speciile de păsări (acvatice, limicole, migratoare, cuibăritoare, de pasaj sau sedentare), aici, ca de altfel în toată delta, întâlnindu-se aproximativ 3,6% din avifauna mondială. Alături de acestea trăiesc animale terestre, legate de apă prin modul lor de viaţă (Meles meles, Capreolus capreolus, Lutra lutra, Ondathra zibetica etc.), animale strâns legate de zona inundabilă şi animale acvatice (Emys orbicularis, Natrix natrix, diverse specii de peşti). Majoritatea speciilor de animale şi plante întâlnite în zonă sunt protejate prin convenţii internaţionale la care România este semnatară (Convenţia de la Berna, Convenţia de la Berlin, Convenţia Ramsar etc.)

Localitatea prezintă o mare importanţă pentru economia piscicolă a deltei , deoarece aici se realizează cea mai mare producţie de sturioni din ţară. În faţa gurilor Dunării, în regiunile cele mai îndepărtate de ţărm se află bancuri de scoici care servesc drept hrană sturionilor. Aceştia fac parte din puţinele familii primitive de peşti care mai trăiesc astăzi în lume.

Zona în care este situat Sf. Gheorghe reprezintă una dintre cele mai atractive regiuni din ţară prin peisajele sale naturale, prin bogăţia faunei şi florei, prin rezervaţiile naturale şi mai ales litoralul mării.