Localitatea Sfântu Gheorghe are o populaţie formată din ucraineni şi români.

Tipică pentru aşezările din Delta Dunării, cu o structură neregulată şi întretăieri de străzi, localitatea are un specific aparte: ieşirea la Marea Neagră. Aceasta influenţează puternic economia aşezării şi posibilităţile turistice.

Gospodăria tradiţională este alcătuită din casa propriu-zisă şi câteva anexe, între care se impun atenţiei bucătăria de vară şi grajdul pentru vite.

Materialele de construcţie sunt specifice zonei deltaice, stuful, lemnul, pământul, jucând un rol foarte important.

Decorativismul arhitectural atrage atenţia prin motive realizate în trafor (razele solare, ramuri) şi capitelurile stâlpilor.

Din punct de vedere al ocupaţiilor tradiţionale, pescuitul reprezintă o îndeletnicire de bază a locuitorilor, acest aspect determinând dezvoltarea turismului rural în diferite ipostaze, cât şi o gastronomie specifică. Creşterea animalelor este o altă îndeletnicire importantă. În general animalele sunt crescute pe baltă, fiind aduse iarna la adăpost în prejma gospodăriilor

În privinţa obiceiurilor tradiţionale se detaşează ca importanţă şi ca manifestare inedită obiceiul practicat de ucraineni în ziua de Anul Nou. Este o manifestare de tip carnavalesc, bazată pe travesti (Melanca sau Malanca) şi care are drept semnificaţii alungarea spiritelor rele. Râsul, voia bună este tot ceea ce a mai păstrat obiceiul din vechile semnificaţii. Este practicat şi de români ca urmare a procesului de aculturaţie.

Gastronomia acestei zone este renumită, localnicii fiind recunoscuţi pentru mâncărurile specifice: borşul şi plachia de peşte, crapul la cuptor, colţunaşi cu brânză fierţi în apă, etc.