Situată în partea sud-estică a României, provincia istorică Dobrogea reprezintă una din cele mai caracteristice regiuni extracarpatice, unicat european, recunoscută pentru varietatea reliefului şi climei, pentru patrimoniul său natural şi peisagistic extrem de divers şi bogat. Cuprinde patru unităţi morfostructurale: Delta Dunării, horstul nord dobrogean, podişul Casimcei şi podişul sarmatic al Dobrogei de sud.

Dobrogea de Nord,unde este situat judeţul Tulcea, este entitatea geografică formată de primele două unităţi morfostructurale şi este delimitată de Dunăre la vest şi nord, de Marea Neagră la est şi de falia Peceneaga - Camena la sud.

Relieful regiunii, rezultat dintr-o modelare subaeriană de lungă durată, cuprinde în aceeaşi proporţie zone cu altitudini joase, cuprinse între 0 şi 6 m (de luncă, deltă, lacustre şi mlăştinoase), şi zone cu valori altimetrice cuprinse între 6 şi 467 m (câmpii în trepte, dealuri - podişuri, munţi intens erodaţi). Cele mai vechi unităţi geologice şi de relief - de vârstă precambriană, hercinică şi kimerică - vin în contact direct cu cele mai noi - lunca şi Delta Dunării.

Exponentul principal al zonelor joase este reprezentat de Delta Dunării, cel mai tânăr pământ al României, cu o individualitate aparte între deltele lumii. Este o deltă de tip clasic ce debuşează într-o mare închisă, formarea sa fiind favorizată de absenţa mareelor şi de prezenţa vânturilor cu frecvenţă şi intensitate reduse.

Zonele cu altitudini mari se caracterizează printr-o intensă fragmentare în numeroase masive şi culmi muntoase sau deluroase, unele chiar izolate având caracter insular. Cele mai importante masive sunt masivul nord-vestic, constituit din Munţii Măcin şi Dealurile Niculiţelului şi masivul sudic, mult mai întins, care cuprinde Podişul Babadag şi cea mai mare parte a Podişului Casimcea.

Clima Dobrogei de Nord se încadrează în climatul regiunilor deluroase joase, caracterizat printr-un caracter continental foarte accentuat, cu diferite nuanţe locale condiţionate de morfologia reliefului şi vecinătatea cu Dunărea şi Marea Neagră. Precipitaţiile, cele mai reduse din ţară sub aspect cantitativ, prezintă deseori caracter torenţial. Regimul eolian are un caracter aproape continuu, accentuând climatul arid al zonei. Vânturile predominante sunt cele dinspre nord şi nord-est.

Reţeaua hidrografică aparţine bazinului Dunării şi bazinului Mării Negre, cele două bazine fiind separate între ele prin cumpăna asimetrică a apelor, situată pe latura vestică şi nordică în lungul celor mai înalte cote ale reliefului. Regimul hidrologic este influenţat în mod substanţial de climatul arid al regiunii, de relief şi de structura solului. Resursele naturale sunt mult mai mari în zonele joase şi mai reduse în zonele înalte, ceea ce creează o evidentă discordanţă hidrologică generată şi de deficitul de umiditate datorat aridităţii climei.

Diversitatea condiţiilor geomorfologice, pedo-climatice, hidrologice şi edafice existente a determinat dezvoltarea unui complex de elemente floristice şi faunistice euro-asiatice, ponto-balcanice şi mediteraneene. Printre cele peste 6.000 de specii de plante şi animale identificate în zonă, se întâlnesc şi specii ce fac obiectul măsurilor de protecţie şi conservare aplicate la nivel naţional şi internaţional. În vederea protejării acestor specii, pe teritoriul Dobrogei de Nord sunt declarate 33 de arii naturale protejate, printre care se numără Parcul Naţional M-ţii Măcin, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Pădurea Niculiţel, Pădurea Babadag Codru, Rezervaţia botanică Korum Tarla etc. Acestora se adaugă şi alte două rezervaţii geologice declarate monumente ale naturii: Punctul fosilifer Dealul Bujoarelor şi Punctul fosilifer Dealul Pietros.