Mai mult

Situată în partea sud-estică a României, provincia istorică Dobrogea reprezintă una din cele mai caracteristice regiuni extracarpatice, foarte variată în privinţa reliefului şi geologiei, dar şi a microclimei, hidrografiei, florei şi faunei.

Din punct de vedere geomorfologic, Dobrogea este constituită din patru unităţi morfostructurale şi anume: cîmpia aluvială şi deltaică a Dunării, unitatea muntos-deluroasă hercinico-kimerică a Dobrogei de Nord, unitatea podişului de şişturi verzi a Casimcei sau Dobrogea Centrală şi unitatea podişului structural sarmatic al Dobrogei de Sud.

Zona care face obiectul prezentului studiu este reprezentată de primele două unităţi morfostructurale, ce vor fi tratate ca o singură entitate geografică, istorică şi etnografică numită Dobrogea de Nord.

Dobrogea de Nord este delimitată geografic la vest şi nord de fluviul Dunărea, de Marea Neagră la est şi de falia Peceneaga - Camena la sud. Din punct de vedere geologic, teritoriul dobrogean aparţine unităţii de platformă, unitate rigidă de munţi vechi, intens cutată, faliată şi erodată, caracterizată prin morfostructuri de tip bloc, continuată sub lunca şi delta Dunării.

Relieful zonei, rezultat dintr-o modelare subaeriană de lungă durată, cuprinde în aceeaşi proporţie regiuni joase cu altitudini între 0 şi 6 m (de luncă, deltă, lacustre şi mlăştinoase) şi regiuni înalte cu valori altimetrice cuprinse între 6 şi 467 m (de câmpii în trepte, dealuri-podişuri şi munţii intens erodaţi).

Astfel cele mai vechi unităţi geologice şi de relief (munţi, dealuri şi podişuri de vârstă precambriană, hercinică şi kimerică, dezvoltate în condiţii de stepă şi înecate în loess ) vin în contact direct cu cele mai noi (lunca şi delta Dunării).

Exponentul principal al regiunilor joase este reprezentat de Delta Dunării, cea mai tânără regiune geografică a României, cu o individualitate aparte între deltele Europei, cât şi între cele ale lumii întregi. Delta Dunării este o deltă de tip clasic, cu un contur clar deoarece debuşează într-o mare închisă, lipsită de maree, unde vânturile au frecvenţă redusă şi intensitate mică, favorabile apariţiei deltelor. Ca rezultat al interacţiunii dintre fluviu şi mare, Delta se împarte în două sectoare: delta fluvială în vest şi delta fluvio-marină în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea - Caraorman - Crasnicol. Caracteristic reliefului din regiunile înalte este intensa lui fragmentare sau îmbucăţire în numeroase masive şi culmi muntoase, deluroase, unele izolate, cu caracter insular (inselberguri). Cele mai importante masive şi culmi muntoase sunt masivul nord-vestic, constituit din Munţii Măcinului şi Dealurile Niculiţelului, şi masivul sudic, mult mai întins, care cuprinde cea mai mare parte a podişurilor Babadag şi Casimcea. Cele două masive sunt separate între ele prin pasul Carapelit sau Iaila, situat la altitudinea de 200 m.

Dobrogea de Nord se integrează din punct de vedere climaticregiunilor deluroase joase ale ţării, cu un foarte accentuat caracter continental, dar prezintă diferite nuanţe locale condiţionate de: poziţia la gurile Dunării şi pe litoralul Mării Negre, morfologia reliefului (culoarele şi depresiunile marginale din vest, nord şi est), masivitatea şi altitudinea munţilor şi dealurilor din partea de nord-vest şi de sud.

Pe baza contrastului uscat-mare au fost distinse cele două regiuni climatice - continentală, cu contraste termice mari de la vară la iarnă, ploi rare, cu caracter de averse, fenomene intense de viscol şi precipitaţii de 400 mm anual şi litoral maritimă, cu circulaţie locală de brize în timpul verii, influenţa directă a Mării Negre, care împiedică scăderea excesivă a temperaturii aerului, cu un număr mai redus de zile călduroase.

Pe baza raportului relief - climă au fost identificate mai multe nuanţe climatice mezo- şi microclimatice: munţi şi dealuri - climă moderată, dealuri şi câmpii în trepte - climă blândă şi caldă, lunca Dunării - climă moderată şi foarte caldă, Delta Dunării şi litoral premaritim - climă blândă şi moderată.

Regimul eolian are un caracter aproape continuu, accentuând climatul arid al zonei. Vânturile predominante sunt cele de N şi NE; există însă şi vânturi locale a căror direcţie este influenţată de relief, distribuţia apei şi a uscatului.

Reţeaua hidrografică aparţine celor două mari bazine - bazinul Dunării şi bazinul Mării Negre, separate între ele prin cumpăna asimetrică a apelor, situată pe latura vestică şi nordică în lungul celor mai înalte cote ale reliefului. Regimul hidrologic este influenţat în mod substanţial de climatul arid al regiunii, de relief şi structura solului. Resursele naturale de apă sunt mult mai mari în regiunile joase şi mai reduse în regiunile înalte, ceea ce creează o evidentă discordanţă hidrologică generată de deficitul de umiditate datorat aridităţii climei. În general, râurile nord-dobrogene, întâlnite în regiunile înalte, prezintă un regim propriu, cu scurgere minimă de iarnă, cu creşteri mari, uneori catastrofale de primăvară şi iarnă (ca urmare a topirii zăpezilor şi a ploilor torenţiale) şi cu secări frecvente, până la dispariţia completă, la râurile mai mici. Hidrografia regiunilor cu altitudine mică este dominată în primul rând de Dunăre cu delta ei şi de lacul Razim, apoi de sistemul de braţe secundare, canale, lacuri de luncă şi de deltă.

Sub raport biogeografic, Dobrogea de Nord, ca de altfel întreaga regiune dobrogeană, reprezintă una dintre cele mai caracteristice unităţi ale ţării, datorită complexului de elemente floristice şi faunistice nordice, sudice şi pontice care se întâlnesc aici. Varietatea, originalitatea şi valoarea asociaţiilor şi formaţiunilor vegetale şi animale sunt determinate de diversitatea condiţiilor morfologice, climatice, hidrologice şi edafice.

Din cele peste 6000 de specii de plante şi animale semnalate în zona studiată, foarte multe fac obiectul măsurilor de protecţie şi conservare. La acestea se adaugă desigur şi habitatele ocupate de speciile protejate respective. În acest sens putem aminti principalele arii protejate din Dobrogea de Nord: Parcul Naţional M-ţii Măcin, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Pădurea Niculiţel, Pădurea Valea Fagilor, Rezervaţia naturală de liliac Valea Oilor, Rezervaţia naturală Dealul Bujorului, Rezervaţia naturală de liliac Fântâna Mare, Rezervaţia botanică Korum Tarla. La acestea se adaugă două rezervaţii geologice declarate monumente ale naturii: Punctul fosilifer Dealul Bujoarelor (Turcoaia) şi Punctul fosilifer Dealul Pietros (Agighiol).