Din punct de vedere etnografic, vestigiile arheologice şi documentele istorice demonstrează permanenţa, pe pământul dobrogean, a populaţiei aborigene şi a suprapunerii în straturi succesive atât a elementului românesc din celelalte ţinuturi, cât şi a populaţiilor alogene.

Fiecare fapt de cultură populară din Dobrogea dezvăluie relaţii de convieţuire între românii autohtoni: moldoveni, mocani, păstori transilvăneni, pe de o parte, şi diferitele populaţii stabilite aici (bulgari, turci, şi tătari, lipoveni şi ucraineni, nemţi, italieni, greci) pe de altă parte.

În timp s-a creat o civilizaţie care se caracterizează atât prin elemente comune tuturor etniilor, cât şi prin note particulare, individuale, ale fiecărei etnii în parte.

Elementele comune, similitudinile, se datorează convieţuirii în acelaşi habitat (dacă avem în vedere civilizaţia materială) cât şi a acelui fond străvechi mitic, a unor concepţii arhaice care în evoluţia mentală a omenirii s-au materializat în credinţe şi obiceiuri (dacă avem în vedere cultura spirituală).

Elementele de diferenţiere în cultura tradiţională a fiecărei etnii ţine, în fapt, de variantele reprezentării acelor credinţe arhaice generate de : religie, secvenţa de timp în care s-a conturat obiceiul, de locul de origine al etniei respective. Aceste elemente n-au împiedicat însă, în Dobrogea, convieţuirea paşnică a tuturor etniilor. Acestea şi-au respectat reciproc obiceiurile, religia, modul de viaţă. Toleranţa a constituit întotdeauna nota esenţială a comportamentului comunităţii tradiţionale dobrogene.

Istoria şi dinamica vieţii sociale, manifestările la nivel mental în acest areal – în decursul timpului –, permite să considerăm şi să definim zona drept zonă de convieţuire etnică. Întregul patrimoniu etnografic al regiunii poate fi cunoscut vizitând obiectivele muzeale din această zonă (Muzeul de Etnografie şi Artă Populară – Tulcea, Muzeul Satului Nord-Dobrogean – Enisala, Muzeul de Artă Orientală – Babadag, Casa Memorială „Panait Cerna”), sau diferite localităţi nord-dobrogene care păstrează intacte elemente tradiţionale (Izvoarele, Murighiol, Niculiţel, Enisala).