Satul Niculiţel se află situat într-o zonă ce abunde de vestigii ale trecutului din diferite perioade istorice: geto-dacă, romană (o aşezare rurală, villae rusticae, un apeduct roman, necropole, complexul paleocreştin), medievale (valul, biserica cu plan treflat, biserica Sf. Athanasie).

Complexul paleocreştin, situat în marginea de est a localităţii, este compus dintr-o bazilică ridicată în timpul împăratului Valens deasupra unei cripte paleocreştine ce adăpostea două morminte martirice suprapuse; cel de la nivelul superior conţinea, într-un sicriu colectiv, scheletele a patru martiri al căror nume: Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos şi calitatea de martiri - Martyres Hristou - sunt notate pe pereţii criptei.

Satul este înconjurat de un val (numit de localnici „Valul lui Traian" sau „Troian"), lung de 27 km, ce închide o suprafaţă de cca 50 km2. În interiorul valului se află câteva întărituri (lagăre), înconjurate şi acestea cu valuri. În lipsa unor cercetări sistematice valul a fot datat diferit, începând din sec. IV p.Chr. până în sec. XI - XII şi, în consecinţă, atribuit romanilor, protobulgarilor sau bizantinilor.

Biserica Sfântul Atanasie, ridicată în sec. al XIV-lea ca biserică a unei curţi feudale, refăcută în timp, în funcţie şi astăzi, este un alt martor al vieţii creştine din localitate.

De asemenea, la 3 km SV de sat, se află cea mai veche biserică cu plan treflat din România, construită în sec. XI-XII.

În apropierea satului Niculiţel, într-un peisaj de un pitoresc aparte, sunt situate trei mănăstiri: Mânăstirea Cocoş - ctitorită la 1833 de către călugării transilvăneni Visarion, Gherontie şi Isaiia, întorşi de la Muntele Athos; Mânăstirea Celic-Dere - construită către mijlocul sec. XIX ca mănăstire de maici; Mânăstirea Saon, mânăstire de maici - ctitorită în 1864 ca un mic schit de monahii de la mănăstirea Celic-Dere şi care a devenit mănăstire de sine stătătoare în anul 1881.

Prezenţa a numeroase lăcaşuri de cult şi a mânăstirilor învecinătate, ca şi denumirea de "Monastire" pe care a avut-o satul Niculiţel până în sec. al XIX, după cum este consemnat în hăţile medievale şi moderne, demonstrează ca acestă aşezare a constituit un important centru religios.

Pe de altă parte, vestigiile antice şi medievale descoperite pe teritoriul satului dovedesc o locuire intensă, continuată în vremea ocupaţiei otomane de o populaţie românească a cărei principală îndeletnicire era viticultura.