Localitatea se încadrează în categoria marilor aşezări rurale ale judeţului Tulcea, de tip adunat cu tendinţe de aglomerare. S-a dezvoltat de-a lungul timpului, iniţial fiind populat arealul din centrul satului actual.

Din punct de vedere arhitectural, organizarea gospodăriilor nu s-a făcut după un plan anume, iar amplasarea caselor este în funcţie de supravegherea animalelor şi în legătură directă cu căile de acces.

Anexele gospodăreşti sunt dispuse faţă de casă fie în aliniament, fie în forma literei ,,L" sau, mai nou, în formă de ,,U".

Materialele specifice pentru construcţia casei sunt: nuielele, pământul, stuful, olana, lemnul. Decoraţiunile exterioare promovează motive florale stilizate în tehnica traforului şi motive realizate la strung.

Ocupaţiile locuitorilor sunt agricultura, creşterea animalelor şi viticultura, aceasta din urmă constituind o ocupaţie specifică pentru Niculiţel, localitate recunoscută pentru podgoriile sale.

Viaţa economică a acestui sat relevă prezenţa unui număr mai mare decât în alte localităţi a prăvăliilor, a atelierelor meşteşugăreşti, fiind bine dezvoltate dogăritul, fierăria, cojocăritul.

Obiceiurile specifice localnicilor se încadrează în general aspectelor comune din celelalte localităţi.

Sărbătoarea specifică pentru întreaga comunitate şi care îmbină elementele laice cu cele religioase este hramul bisericii şi al satului: Sfânta Paraschiva (14 octombrie).

Dintre obiceiurile mai inedite amintim Paparuda, rit de fertilitate practicat a treia joie după Paşte şi care are ca scop invocarea ploii.

Se mai păstrează colindele ce se cântă în Ajunul Crăciunului.

La Lăsatul Secului de Paşte se practică „Orăria/Olăria". Se aprind ruguri pe dealuri şi apoi se rostogolesc. În mentalitatea tradiţională, focul are rol purificator.

Din punct de vedere al costumului tradiţional, elementele sunt cele clasice, specifice populaţiei româneşti din nordul Dobrogei.

Piesele tipice sunt cămaşa, pestelca, broboada, pantalonii, căciula, confecţionate în gospodăria ţărănească, cu motive cusute cu acul sau la războiul de ţesut.

Ulterior, vestimentaţia a început să fie realizată din materiale industriale aduse de negustorii ambulanţi sau chiar achiziţionată din prăvăliile din Tulcea, Brăila, Galaţi.