Mai mult

Teritoriul localităţii Jurilovca a fost locuit din timpurile cele mai îndepărtate, aici fiind identificate numeroase situri arheologice.

Pe promontoriul stâncos de la Capul Dolojman, la 7 km est de sat, în punctul numit “Dolojman”, “Doloşman” sau “Cetatea”, se află oraşul antic Orgame. Acesta a fost ridicat pe malul apusean al vechiului golf Halmyris, de grecii milesieni, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului. Orgame este primul oraş de pe teritoriul României menţionat într-un izvor scris în sec. VI a.Chr., de către Hekataios din Milet.

Aşezarea a avut o evoluţie milenară, istoria sa desfăşurându-se între sfârşitul sec. VII a.Chr. şi începutul sec. VII p.Chr., în timpul stăpânirii romane aceasta fiind denumită Argamum.

Cercetările arheologice desfăşurate aici în anii 1926 – 1932 şi din 1965 până în prezent fără întrerupere au permis dezvelire unor importante monumente şi schiţarea istoriei cetăţii pentru cele mai bine de 12 secole de funcţionare.

Din perioada arhaică, intens cercetată a fost necropola cetăţii în care a fost descoperit un mormânt ce a aparţinut unui personaj important din prima generaţie de colonişti. Din aceeaşi perioadă au fost descoperite urme de locuire în zona de est a falezei, două cuptoare artizanale pentru ceramică.

Perioada clasică (V-IV a.Chr.) este ilustrată printr-un segment al zidului de incintă, edificii şi cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare.

Epocile elenistică târzie (III-II a.Chr) şi cea romană timpurie (I-IV p.Chr) sunt reprezentate prin vestigii păstrate pe platoul argamens, dincolo de sistemul de apărare al cetăţii romano-bizantine.

Cetatea romano-bizantină avea o suprafaţa de aproximativ 2,6 ha cu o formă aparent triunghiulară cu 8 turnuri, şase bastioane şi două porţi principale pe laturile de est şi de sud şi două porţi mici pe latura de sud. Sistemul defensiv cuprindea în afară de incintă, şi două valuri de pământ cu şanţ. În interiorul cetăţii au fost cercetate o serie de edificii publice şi private datând din sec. VI-VII: trei bazilici, “pretoriul’, locuinţe şi parte din sistemul stradal. Necropola romano-bizantină a ocupat zona locuită anterior (sec. I a.Chr. – IV p.Chr.) în afara sistemului defensiv.

În faţa cetăţii Orgame/Argamum, la aproximativ 2,5 km est, pe insula Bisericuţa, se păstrează ruinele unei alte fortificaţii romano-bizantine şi urme de locuire din epoca medievală timpurie.

Din epoca romană timpurie datează necropola tumulară situată la 1 km N-V de localitate ce însumează 15 movile funerare răspândite pe o arie de 4-5 km. Din aceiaşi perioadă, la cca. 250 m de Jurilovca, au fost descoperite morminte romane timpurii.

În partea de sud-vest a satului, atât intravilan cât şi extravilan, s-au descoperit mai multe nuclee de locuire, probabil aşezări agricole ce ţineau de cetatea Argamum.

În aceeaşi zonă, în mod întâmplător, au fost scoase la iveală, fragmente ceramice din perioade istorice diferite, un tezaur de semne premonetare datate între sec. V-IV a.Chr, precum şi o aşezarea feudal – timpurie (sec.IX-X). Între aceste urme de locuire descoperite pe teritoriul aşezării şi împrejurimi şi actuala localitate Jurilovca, nu se poate stabili o continuitate de locuire. De asemenea, nici izvoarele scrise medievale, defterele otomane sau notele călătorilor străini nu plasează o aşezare umană în această zonă deşi sunt prezentate localităţile învecinate.

Prima atestare documentară a satului apare într-o harta militară rusească întocmită cu ocazia războiului din 1828-1829. În această hartă, însoţită de date statistice, este menţionată localitatea Jurilovca cu 20 de case. Ulterior, în notele de călătorie ale agentului polon Korsak, apare cu numele Jirilevca, fiind una din cele 100 de localităţi ce gravitau în jurul oraşului Babadag. În 1850, agronomul român Ion Ionescu de la Brad notează satul ca Gucurilika, având 500 de case, iar în fondul tapiurilor otomane din perioada 1866-1877 este denumit Curil(i)ka.

Tradiţia spune că denumirea localităţii vine de la fondatorul Jurilka, lipovean originar din Basarabia, venit din oraşul Vâlcov. Jurilka fugise din Rusia din cauza persecuţiilor religioase. El s-a stabilit la Jurilovca împreună cu alţi lipoveni atraşi de bogăţia de peşte a lacului Razim.

La începutul sec. XX satul avea înfăţişarea unui orăşel curat, fiind un centru însemnat al exportului de icre negre şi peşte afumat, pescuitul şi activităţile conexe având ponderea cea mai însemnată între ocupaţiile locuitorilor.