Mai mult

 Cetatea medievală - construită pe cel mai înalt promontoriu situat între lacurile Babadag şi Razim, a fost construită în sec. XIII-XIV din necesităţi strategice şi economice şi a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care îngloba oraşele din Deltă – Chilia şi Likostomion, Cetatea Albă la gurile Nistrului, Caffa şi Balaclava în sudul Crimeei. Între 1397-1416, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea de la Enisala a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti, iar ldupă moartea acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană. Cetatea propriu-zisă, de formă poligonală, ocupa o suprafaţă de aproximativ 0,3 ha; o a doua incintă, aproape complet demantelată, închidea un spaţiu de cel puţin două ori mai mare decât cel cuprins în perimetrul incintei mici. Pe tronsonul păstrat al incintei mari se află cinci turnuri rectangulare. Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă. În anii ’90 cetatea a făcut obiectul unui amplu proces de restaurare.


 Muzeul satului nord-dobrogean - reprezintă sinteza arhitecturii tradiţionale din nordul Dobrogei la începutul secolului al XX-lea. Ansamblul arhitectural cuprinde casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şoproanele, bucătăria şi cuptorul de vară, porumbarul, fântâna. Planimetria casei este cea tradiţională: cu tindă centrală şi două camere, bucătărie de iarnă şi magazie, având la faţadă şi pe latura dinspre stradă prispă cu balustradă şi stâlpi. Pe latura din spate, spre nord, pe aproape toată lungimea casei, se află chilerul (spaţiu pentru depozitare). Ornamentele de la pazie şi fronton cu motive florale, geometrice şi zoomorfe (cai afrontaţi), realizate în tehnica traforului, sunt cele frecvent întâlnite în arhitectura tradiţională din această zonă. Interiorul locuinţei relevă principiile estetice ale organizării spaţiului de locuit tradiţional la români. Ţesăturile se impun atenţiei vizitatorului prin rolul lor funcţional de a acoperi pereţii şi mobilierul, dar şi prin cel decorativ, în crearea unei ambianţe deosebite.