Mai mult

Localitatea este amplasată în câmpia marginală a Podişului Babadag, mărginită de lacurile Babadag (în nord-vest), Razim (în est) şi dealurile împădurite ale podişului. Peisajul atrage atenţia prin prezenţa culmilor conice sau rotunjite, a stâncilor abrupte, a versanţilor accentuaţi, cu excepţia părţii sudice şi vestice unde pantele sunt mai line. De asemenea, sunt prezente ravene adânci săpate în loess şi roci calcaroase. Teritoriul comunei este amplasat pe un substrat calcaros, caracteristic Podişului Babadag, de vârstă cretacică, zona fiind reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, datând dinaintea închiderii lagunelor litorale Razim, Sinoe etc.

Din punct de vedere al vegetaţiei, peisajul e dominat de pajiştile stepice şi vegetaţia saxicolă şi mai puţin de tufărişuri ce formează un ansamblu peisagistic de o mare valoare estetică, reprezentativ pentru Dobrogea. Pajiştile stepice asigură un important rol antierozional precum şi de protecţie a pânzei freatice, în special atunci când nu este păşunată excesiv, în zonă fiind predominante pantele mai mult sau mai puţin accentuate.

Din punct de vedere climatic, se constată existenţa unui topoclimat de dealuri şi podişuri cu următoarele caracteristici: temperatura medie anuală de 10,7°C, precipitaţii atmosferice medii scăzute (365 m/an), caracterul torenţial al majorităţii ploilor, cu urmări importante în modelarea actuală a reliefului ca şi în dinamica unor procese fizico-geografice, veri calde şi ierni nu prea reci.

Asociaţiile floristice întâlnite în zonă sunt următoarele: Agropyro-Thymetum zygioidi, Festucetum callieri, Medicagini minimae-Festucetum valesiacae, Botriochloetum ischaemi, Agropyro cristati–Kochietum prostratae, Paliuretum spinae-christi. Primii trei cenotaxoni sunt consideraţi endemici pentru Dobrogea fiind caracteristici pentru stepa petrofilă endemică din Dobrogea. Următorii doi cenotaxoni sunt reprezentativi pentru vegetaţia de stepă de loess primară, respectiv secundară. Asociaţia arbustivă este reprezentativă pentru tufărişurile de tip mediteraneean din Dobrogea, fiind întâlnită în ţară numai în această regiune. Dintre speciile de plante protejate pe plan internaţional amintim: Campanula romanica, Dianthus nardiformis, iar dintre cele protejate pe plan naţional: Euphorbia myrsinites, Minuartia adenotricha, Paronychia cephalotes., Allium saxatile, Paliurus spina- christi, Thymus zygioides, Festuca callieri, Salvia aethiopis, Tanacetum millefolium. La Erodium ruthenicum, Erysimum cuspidatum, Gallium verticillatum, Lactuca viminea, Papaver hybridum , Scandix pecten-veneris.

În zonă există şi o bogată ornitofaună ce cuprinde multe specii de păsări ameninţate: Egretta garzetta, Haliaaetus albicilla, Cyrcus aeruginosus, C. cyaneus, Buteo rufinus, Coracias garrulus, Lanius collurio, Buteo buteo, B. lagopus, Falco tinnunculus, Cuculus canorus, Upupa epops, Merops apiaster, Alauda arvensis, Riparia riparia etc.

În zonă nu au fost identificaţi factori poluatori. Datorită caracteristicilor climatice şi geomorfologice ale zonei, au fost înregistrate procese de eroziune pluvială, fenomene ce pot fi diminuate prin protejarea pajiştilor stepice. Acest tip de vegetaţie, având caracteristici antierozionale, constituie un mijloc eficient de protecţie a siturilor arheologice, a localităţii precum şi a altor obiective. Zona prezintă un cadru natural de o mare atractivitate pentru iubitorii de drumeţii, constituind o importantă resursă pentru valorificarea zonei prin turism cultural şi ecoturism.