Mai mult

● Cetatea Ibida - cetatea de pe Valea Slavei, identificată de V. Pârvan cu polis Ibida, pomenită de Procopius din Ceasarea între cetăţile refăcute de Justinian (De aed. IV 7), menţionată şi de Theophylactus Simocata în forma Libidinon polin, este cea mai mare din Dobrogea - cu o suprafaţă de 24 de ha, o centură de fortificaţii desfăşurată pe o lungime de 2000 m, 24 de turnuri şi trei porţi. Cetatea, în forma păstrată din epoca tetrarhiei, cu refaceri în timpurile lui Justinian, este dublată de o fortificaţie cu suprafaţa de aproximativ 3 ha situată pe dealul Harada (în traducere din limba turcă „Cetatea Fetei”), a cărei latură de nord e comună cu cea a cetăţii. La altitudinea de 158 m, pe o altă culme, situată în prelungirea dealului Harada, se află un fort de perioadă romano-bizantină, fort ce supraveghea întreaga vale a Slavei. Cercetări arheologice sporadice, începând chiar cu sfârşitul sec. XIX, au dus la dezvelirea - în centrul cetăţii - a unei basilici cu trei nave şi trei abside, cu coloane şi capiteluri din marmură şi paviment din mozaic policrom, unicat arhitectural în Dobrogea romano-bizantină, şi la stabilirea stratigrafiei cetăţii (sec. I – VII p.Chr.). Reluarea cercetărilor sistematice începând cu anul 2001 a prilejuit dezvelirea altor importante vestigii: a fost cercetat zidul de incintă în punctele Curtina G şi turnul 8, a fost dezvelit ansamblul defensiv de la Poarta de Vest, sistem ce-şi găseşte analogii la zidul Hadrianic din Britannia.
Cavoul romano-bizantin, singurul de acest gen deocamdată cercetat în necropola romano-bizantină, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), constituit din dromos şi cameră funerară, construit din cărămizi şi lespezi de piatră, cu interiorul tencuit şi pictat, cu pardoseala din plăci de cărămidă, a servit drept loc de înmormântare pentru 39 de indivizi ai unei familii înstărite din oraş.
Cercetările arheologice desfăşurate în anul 1987 în teritoriul oraşului au scos la lumină, la cca. 3 km vest de cetate, un complex monastic paleocreştin cu trei faze constructive, datat între a doua jumătate a sec. IV – prima parte a sec. VII p. Chr., unicat în Dobrogea de Nord. Între piesele descoperite la complexul monahal, câteva sunt de valoare excepţională: vasul lustral, agăţătoarea pentru candelă sau cadelniţă, un tezaur de solidi (monede de aur romano-bizantine).



● Mânăstirea Uspenia - mănăstire de călugări situată la 3 km sud-vest de satul Slava Rusă, a fost înfiinţată cândva în sec. al XVIII-lea de un grup de credincioşi din Slava Rusă, care au construit mai sus de sat o bisericuţă de lemn şi s-au retras să trăiască acolo. Mănăstirea a fost, începând cu anul 1848, sediu episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fântâna Albă (Moldova) şi, ulterior, sediu mitropolitan. În a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost înlocuită de una de zid, sfinţită la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. An de an sărbătoarea hramului mănăstirii strânge laolaltă comunităţile de ruşi lipoveni din ţară şi din străinătate.


● Mânăstirea Vovidenia - la aproximativ un secol după fundarea Mănăstirii Uspenia, la marginea de sud-est a satului Slava Rusă, se constituia o a doua comunitate monastică lipovenească – de călugăriţe. Biserica, numită astăzi – cea mică, a fost construită la jumătatea sec. al XIX-lea. La aproximativ 20 de ani, în 1866, acesteia i se adaugă o biserică nouă, mult mai impunătoare. La ora actuală aici trăiesc în jur de 40 măicuţe şi surori de mănăstire.


● Edificiile de cult ale populaţiei lipoveneşti – Biserica Sf. Nicolae – ridicată în 1852 şi refăcută în 1996, ce deserveşte secta popovilor – şi Biserica Acoperământul Maicii Domnului – construită la începutul sec. XIX de lipovenii bespopovi. Slujba se oficiază şi azi în limba slavonă, respectând toate canoanele bisericeşti de rit vechi.


● Arhitectură tradiţională specifică populaţiei lipoveneşti - La casa lipovenească, faţada secundară, orientată spre stradă, este ,,liberă”, în sensul că împrejmuirea porneşte de la latura de îmbinare a celor două faţade (longitudinală şi laterală). În casele vechi, peretele lateral din stradă prezintă şi prispă cu stâlpi. În planul tradiţional al caselor din Slava Rusă întâlnim şi pridvorul, delimitat uneori de un balcon.
Frontonul, element important în structura casei, este decorat cu motive realizate în tehnica traforului. Forma stilizată, dar sugestivă a motivelor trimite spre mitologia slavă.
Un element specific locuinţei lipoveneşti este construcţia băii (baia lipovenească de tip saună).