Prima atestare documentară a aşezării apare în registrele turceşti din anul 1584 sub numele Kizil-insarlic; ulterior, localitatea apare şi sub numele Islawa, Slawa sau Slava. În anul 1819, pe o hartă rusească, apar menţionate pentru prima dată două localităţi: Star Slava (astăzi Slava Rusă) şi Noia Slava (astăzi Slava Cercheză).

Localitatea a fost populată de ruşii emigraţi în urma schismei bisericii ruseşti din 1658. Aceştia s-au numit filipovţi, filipoveni şi în cele din urmă lipoveni, după conducătorul lor, stareţul Filip. Prima atestare a lipovenilor în regiune este în anul 1754. După războiul de Independenţă (1877-1878), la Slava Rusă au fost colonizaţi români, cei mai mulţi provenind din Oltenia.

Slava Rusă este centrul ortodoxismului de rit vechi, fapt demonstrat de prezenţa celor două biserici lipoveneşti Sf. Nicolae şi Acoperământul Maicii Domnului şi a două mânăstiri. Mânăstirea de călugări Uspenia (situată la 3 km sud-vest de sat) şi mânăstirea de călugăriţe Vovidenia, ce se află la marginea de sud-est a satului.

La marginea de vest a localităţii se află unul dintre cele mai impresionante complexe defensive din Dobrogea romană, constituit din oraşul/cetatea Ibida cu o suprafaţă de 24 de hectare, ce „blochează" valea Slavei, fortificaţia anexă şi fortul, ambele construite pe dealul Harada.

Cetatea propriu-zisă a fost construită în perioada tetrarhiei (sf. sec. III p.Chr. - înc. sec. IV), refăcută în timpul lui Justinianus şi a funcţionat până la începutul sec. VII, când a fost părăsită de autorităţile romano-bizantine într-un context istoric bine cunoscut, invazia slavilor. Dintre monumentele istorice scoase la lumină menţionăm o basilică paleocreştine datând din sec. VI, situată în centrul oraşului/cet[íi, ansamblul Poarta de vest, complexul monastic paleocreştin care a funcţionat în perioada sec.IV-VII, situat la 2,5 km vest de cetate, un cavou de familie romano-bizantin, la 1,5 km vest de cetate.

Zona de la vest şi nord de cetate a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Au fost identificate vestigii şi urme arheologice din paleoliticul mijlociu, neolitic, epoca fierului, din epocile romană, romano-bizantină şi medievală timpurie. La 2,5 km est de cetate se întinde o aşezare getică.