Mai mult

 Cetatea Noviodunum - ruinele cetăţii se află în partea de est a oraşului modern – la aproximativ 2 km, în punctul Eschi-Kale (în limba turcă Cetatea Veche). Aşezată în dreptul unuia dintre cele mai importante vaduri ale Dunării, pe un promontoriu înalt de peste 20 m, cetatea a avut, în diferite perioade istorice, un rol militar şi comercial aparte. Ridicată încă din primii ani ai epoci Principatului pe o veche aşezare getică, cu nume de origine celtică, cetatea a fost în primul rând bază a flotei romane de la Dunărea de Jos Classis Flavia Moesica, apoi sediu al unor detaşamente ale Legio V Macedonica şi Legio I Italica, dar şi punct final, de intersecţie, al drumului militar şi comercial ce tăia centrul Dobrogei, venind de la Marcianopolis şi limes-ul dunărean. Cetatea romană timpurie (sec.I-III), ridicată la rangul de municipium în vremea Severilor şi din care se păstrează o serie de edificiii importante situate pe malul Dunării: therme, locuinţe, fragmente din zidul de incintă şi pentru care a fost cercetată necropola tumulară din sec I-III p. Chr, era un centru cosmopolit, cu o populaţie formată din militari, veterani şi civili romani sau greco-orientali. Cetatea propriu-zisă era dublată la sud şi la est de o aşezare civilă de proporţii înconjurată de un sistem defensiv format din trei valuri de pământ cu şanţ. De asemenea, pe platforma de teren de la sud-est se găsea necropola cetăţii punctată de numeroase movile funerare, dintre ele ieşind în evidenţă uriaşa movilă kurgan-vizir. Distrusă de atacurile goţilor şi herulilor în jurul anului 267, cetatea este refăcută în vremea împăraţilor Aurelian şi Probus la dimensiuni mai reduse decât cetatea timpurie. Din această perioadă au fost dezvelite incinta de nord cu şapte turnuri de apărare semicirculare, poarta de acces spre instalaţia portuară, therme, o bazilică, turnu mare cu o suprafaţă de 225 mp pe latura de sud a cetăţii. Cetatea târzie (sec. IV-VII) rămâne în toată perioada sediu al flotei dunărene - numită acum Classis Ripae Scythicae, iar din sec. IV sediu al Legio I Iovia Scythica. Izvoarele hagiografice creştine localizează la Noviodunum un număr mare de martiri (32 sau 36), ceea ce indică prezenţa unei puternice comunităţi creştine. Din această perioadă a fost cercetat un mormânt monumental, în formă de cruce, aparţinând unei familii din sec. IV p. Chr. Pentru mai bine de două secole (începutul sec. VII – al treile sfert al sec. X) viaţa urbană decade. La sfârşitul sec. X şi începutul sec. XI cetatea îşi reia funcţia defensivă, incinta fortificaţiei fiind refăcută de bizantini pe vechile fundamente romano-bizantine. Ocupată de tătari, stăpânită o vreme de Mircea cel Bătrân, cetatea este demantelată după cucerirea ei de către turci în 1420. În sec. XVI, sus pe cetate, turcii au construit o tabără trapezoidală înconjurată cu val de pământ (tabie) ce adăpostea o garnizoană. În paralel, centrul de greutate al aşezări s-a mutat, încă în sec. XIII, spre sud, unde fusese întemeiată, probabil de către tătari, o aşezare numită Isakdji, de la care va deriva numele oraşului de astăzi.


 Mormântul lui Issac Baba – considerat de populaţia musulmană întemeietorul aşezării şi utilizat pentru practicile cultului mahomedan;


 Geamia – veche de 300 de ani, geamia prezintă o preţioasă decoraţiune sculptată în piatră;


 Biserica ortodoxă cu hramul Sfântu Gheorghe - ridicată la sfârşitul sec. al XVIII-lea sau la începutul sec al XIX-lea, edificiul posedă un valoros iconostas de lemn datând din epoca lui Vasile Lupu (cca. 1645), iar pentru realizarea piciorului mesei de altar s-a folosit un monument funerar de epocă romană.