Mai mult

Din punct de vedere geologic, zona în care se află situat oraşul este cel mai vechi pământ al ţării. Este situat în imediata vecinătate a luncii Dunării, pe un promontoriu stâncos de calcare triasice (cu altitudini cuprinse între 75-108 m) ce aparţine unităţii morfo-geografice Dealurile Niculiţelului. Această unitate geografică cuprinde culmi cu aspectul unor poduri netede separate de înşeuări. Ele se desprind din culmea principală sub forma unor pinteni spre Depresiunea Isaccea - Niculiţel .

Spre nord, aceste dealuri se termină printr-un versant abrupt care domină lunca Dunării şi micile depresiuni în trepte, care au glacisurile întinse de la Isaccea până la Mânăstirea Saon şi terase false, loessoide. Promontoriul întrerupe sectorul nordic al luncii inundabile a Dunării, caracterizat prin grinduri fluviatile întinse, zone desecate (în zona localităţii Grindu complexul lacustru Crapina a fost desecat şi terenul folosit ulterior în scop agricol), zone umede cu porţiuni mlăştinoase şi lacustre (ex. lacurile Saon, Rotund, Telincea) sau îndiguite (sectorul de la Isaccea). Acest sector al luncii inundabile a fluviului face trecerea gradată de la unitatea geografică tip luncă la cea de deltă (în cazul nostru Delta Dunării).

Din punct de vedere climatic se constată prezenţa unui topoclimat cu nuanţe umede, caracteristic climatului de câmpie şi luncă. Astfel, temperatura medie anuală este de 10°C, cantitatea medie anuală de precipitaţii este sub 450 mm, fenomenul de viscol, cu frecvenţă redusă, fiind de 3-5 zile/an. Ceaţa este un proces meteorologic destul de frecvent datorită vecinătăţii cu Dunărea şi cu amenajările piscicole din lunca Dunării. Se resimte influenţa Dunării şi circulaţia aerului din vest. Ca urmare, sunt specifice mişcări ale aerului dinspre Dunăre de tip brize. Pe latura dunăreană predomină vânturile din direcţiile NV şi NE.