Mai mult

● Cetatea Halmyris - cetate romană şi romano-bizantină, întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din secolele VI-I a. Chr, a cunoscut mai multe etape evolutive: fortificaţie romană de pământ (ultimul sfert al sec. I p.Chr.), castru de piatră – sediu al vexilaţiei legiunilor I Italica şi XI Claudia Pia Fidelis şi staţie a flotei Classis Flavia Moesica – (începutul sec. II – al treilea sfert al sec. III p.Chr.) – aşa cum o dovedesc inscripţiile descoperite la Poarta de Nord-Vest ce vorbesc de un vicus Classicorum; fortificaţie romană târzie (al treilea sfert al sec. III – primul sfert al sec. VII p.Chr.).
Cetatea romano-bizantină are o formă trapezoidală, cu o suprafaţă de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei porţi şi trei valuri de apărare. Principalele monumente dezvelite şi, în parte, restuarate sunt: Poarta de Nord; Poarta de Nord-Vest (monumentală ?), Poarta de vest; Thermae-le; Edificiul nr. 1; Poarta de Vest; Basilica paleocreştină cu cripta martirică, dezvelită în anul 2001, ce conţinea osemintele martirilor Epictet şi Astion, omorâţi în vremea lui Diocletian. Din anul 2000 cetatea a fost înscrisă în Planul Naţional de Restaurare.

● Arhitectură tradiţională - decorativismul arhitectural care impune, într-un anume fel, specificul local, se caracterizează prin prezenţa pe frontonul casei a motivelor care trimit spre vechi credinţe slave (sirena,, razele soarelui) sau relevă ocupaţiile de bază ale românilor şi ucrainenilor (peştele, arborele vieţii, ramura).