Numele actual al localităţii vine de la numele braţului cu acelaşi nume, Dunăre - Duna = apa Dunării şi viţ = mică.

Cercetările arheologice au scos la iveală vestigiile unei fortificaţii romane, datate în sec. II-VI p.Chr., aşezate pe limesul dunărean al Imperiului Roman. Fortificaţia a avut importanţă comercială în sec. IV-VI d. Chr., fiind folosită ca punct de transbordare a mărfurilor de pe mare pe fluviu.

Potrivit izvoarelor antice, la Dunavăţul de Jos se afla Ad Stoma - localitate greco-romană, unde, în sec. II-III p.Chr, existau şi civili romani proprietari de pământ.

Localitatea este menţionată pentru prima dată în harta statistică realizată în timpul războiului antiotoman din anii 1828-1829. În 1850, potrivit informaţiilor lui Ioan Ionescu de la Brad, satul era părăsit, el nemaiapărând pe hărţile vremii. În urma războiului Crimeei, un număr mare de familii tătărăşti s-au aşezat în Dobrogea. În 1864 între satele înfiinţate de tătari apare şi Dunăvăţu de Jos. Înaintea războiului din 1877-1878 tătarii au părăsit aşezarea, în locul lor sosind ruşii.