Mai mult

Perspectiva etnografică asupra localităţii Dunavăţu de Jos are în vedere prezenţa a două populaţii care au convieţuit în acest areal (românii şi ucrainenii) şi similitudinile dintre aspectele de viaţă ale celor două etnii.

Cele două populaţii au trăit în acelaşi mediu, în aceleaşi condiţii, ceea ce a determinat un acelaşi tip de arhitectură locală, aceleaşi ocupaţii şi uneori aceleaşi obiceiuri. Un alt element comun îl constituie religia: ortodoxă.

Arhitectura locală se caracterizează prin trăsături specifice întregii zone, atât în ceea ce priveşte tipul de locuinţă şi gospodărie (casa cu trei încăperi, prispa cu stâlpi, anexe pentru animale şi unelte) cât şi în ceea ce priveşte materialele şi tehnicile de construcţie (stuf, papură, pământ într-un procent mai mare, iar piatra şi lemnul într-un procent redus).

Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor au fost în primul rând creşterea animalelor şi pescuitul. Zona cu bălţi şi canale de apă le-a permis să crească animale şi să facă din pescuit o ocupaţie de bază.

Grajdurile mai mari ca în alte localităţi, ocupând o suprafaţă mare din gospodărie, reprezintă o dovadă că pentru locuitorii de aici creşterea animalelor a avut un rol important în viaţa tradiţională.

S-a practicat cultivarea pământului, dar solul nisipos nu a permis dezvoltarea unor culturi deosebite.

În ceea ce priveşte obiceiurile şi ceremonialurile tradiţionale, relevante sunt cele de Crăciun şi Anul Nou.

Populaţia sărbătorea Crăciunul şi anul Nou pe stil vechi (7 ianuarie: Crăciunul). Bătrânii mai păstrează şi astăzi acest obicei. Între actele ceremoniale ale acestor sărbători - şi care relevă mentalităţi şi credinţe ale populaţiei slave - este cel al urărilor din ajunul Crăciunului. În ajun, copii, nepoţii, finii, merg la părinţi, bunici, naşi cu colaci, obiecte de îmbrăcăminte, pentru a ura gazdelor toate cele bune pentru sărbătoare. Gazdele îi primesc cu mâncăruri ritualice printre care „cucheaua” (grâu fiert cu zeamă amestecat cu nucă şi miere de albine) specifică populaţiei slave, dar pe care o fac şi românii.

Colindele cântate de Crăciun sunt colinde laice şi le întâlnim şi la Murighiol şi în alte sate cu populaţie ucraineană.