Numele localităţii derivă din cuvintele de origine turcă moru, mori (albastru) şi ghiol (lac). Prima atestare documentară a localităţii, cu numele de Mor-Kasim, apare în registrele turceşti din 1543; documentele turceşti din 1864-1877 menţionează numele aşezării sub forma Mori-gol.

Localitatea a fost fondată de tătarii veniţi din Crimeea; ei au aici găsit pământ bun de cultură şi de păşunat, fără a plăti dări către statul otoman. În urma războiului din 1877-1878 cea mai mare parte din populaţia mahomedană s-a retras, iar aşezarea a fost ocupată de ruşii-lipoveni din comunele învecinate, Caraorman şi Uzlina, a căror ocupaţie principală este pescuitul.

Urmele arheologice descoperite în zonă datează din prima şi a doua epocă a fierului, epoca romană şi perioada medievală Cel mai important obiectiv istoric este cetatea Halmyris situată pe un promontoriu stâncos, la 2,5 km est de Murighiol, pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe. Cercetările arheologice au scos la iveală pe acest promontoriu urme arheologice din secolele VI-I a. Chr. Cetatea propriu-zisă a cunoscut mai multe etape evolutive: fortificaţie romană de pământ (ultimul sfert al sec. I p.Chr.), castru de piatră (începutul sec. II - al treilea sfert al sec. III p.Chr.), fortificaţie romană târzie (al treilea sfert al sec. III - primul sfert al sec. VII p.Chr.); lângă cetate, spre vest se află o întinsă aşezare civilă din aceeaşi perioadă.