Din punct de vedere al tradiţiei, Babadagul a conservat într-un procent destul de mic arhitectura locală sau modul de viaţă tradiţional.

Se mai poate observa astăzi doar orientarea stradală, unele elemente de arhitectură locală, care amintesc de aşezarea cu populaţie musulmană (turcească) predominantă. Unele construcţii cu caracter public şi câteva acoperişuri cu ţiglă mai amintesc de structura tradiţională a locuinţei. Acestea nu sunt însă suficiente să deosebească ceea ce este specific populaţiei româneşti şi respectiv, populaţiei turceşti, care au convieţuit în acest areal, deoarece majoritatea sunt construite în jurul anilor 1920, perioadă în care interferenţele culturale erau puternice, iar viaţa cotidiană impunea activităţi şi modele comune.

Tradiţiile acestor locuri relevate în artizanat şi manufactură, în cutume, se poate cunoaşte prin vizitarea Expoziţiei de Artă Orientală care oferă posibilitatea cunoaşterii unui patrimoniu cultural de valoare cu totul deosebită.

Arta tradiţională a populaţiei turceşti din Dobrogea reflectă prin ţesături, broderii, piese de port, vase de aramă pentru uz sau pentru cult, originile sale orientale. Anumite trăsături ale acestei arte relevă însă interferenţe cu arta populaţiei autohtone din peninsula Balcanică şi din Dobrogea.

Trăsăturile decorative turceşti şi tătărăşti se disting printr-o cromatică ce aminteşte de spaţiul mediteraneean: roz, indigo, liliachiu, bleu, verde deschis, roşu. Firul metalic argintiu şi auriu completează compoziţiile decorative şi cromatice.

Vasele din aramă, realizate cu o deosebită ştiinţă a proporţiilor, se impun atenţiei prin forma ce relevă corelaţia dintre funcţional şi estetic.

Costumul tradiţional turcesc şi tătăresc din Dobrogea a mai păstrat doar câteva elemente ce amintesc de vechiul ansamblu de piese al costumului oriental. Somptuozitatea ornamentelor, bogăţia podoabelor, cromatica orientală, sunt caracteristici ce oferă o notă aparte în cultura tradiţională a acestei zone.

În privinţa obiceiurilor tradiţionale se detaşează cele practicate de populaţia turcească. Între cele care se mai păstrează şi în desfăşurarea cărora regăsim ritualuri arhaice este Curban - Baiaram. Această sărbătoare este legată de sacrificiul berbecilor şi trimite spre credinţe străvechi sacrificiale. Comunitatea respectă vechiul ceremonial şi se pregăteşte în mod deosebit pentru această sărbătoare.

Obiceiurile populaţiei româneşti păstrează ritualuri străvechi în ceremonialurile legate de Crăciun, Anul Nou şi Paşte. Regăsim unele colinde sau jocuri cu măşti similare obiceiurilor din zonă.

Între meşteşugurile tradiţionale, este de menţionat cel al ţesutului. Lucrate la războiul de ţesut şi confecţionate din bumbac, lână sau borangic, atât ţesăturile de uz casnic, cât şi cele decorative, sunt dovada unei îndelungate tradiţii. Motivele decorative relevă legătura omului cu mediul ambiant şi cu propriile aspiraţii.